Maine n-am sa va scriu fiindca o sa am treaba.Acum va scriu fiindca sunt inainte de unul din cele mai importante momente din viata mea de artist si fiindca fiecare picatura de fericire muzicala, ma costa. Iata ca mai sunt inca 2 zile pana la preselectie, si tot ce ar fi trebuit sa fac pana acum muzical si coregrafic, am cam facut.A mai ramas doar bagajul, sa las emotiile aici , cu voi si eu sa plec cu o doza de relaxare si siguranta ca nu ma voi intoarce invinsa chiar daca , probabil, influenta unor persoane va fi in detrimentul rezultatului in ceea ce ma priveste. Sa stiti ca nu ma indoiesc nici o clipa ca imi sunteti alaturi si, cu atat mai mult, nu ma indoiesc ca admirati curajul meu, de a infrunta o ,,armata" de oameni care vor vedea sau nu, potentialul din mine. Imi dau seama, ca dincolo de tot, CINEVA ACOLO SUS MA IUBESTE si vegheaza asupra visului meu. Iti multumesc Ralu, pentru sustinere, in special tie , fiindca stiu ca spui din suflet si ma sustii din suflet, si voua tuturor celor care nu imi scrieti, dar imi cititi randurile. Va imbratisez si va multumesc ca existati!
E miercuri si lucrurile au inceput sa decurga intr-un fel.Parca au mai disparut din emotii, parca s-a mai relaxat atmosfera dar nu total. Sambata seara plec in capitala.Luni incepand cu orele 11 ale diminetii voi fi la Sala Radio ptr selectia ptr Festivalul de Muzica Usoara de la Mamaia, organizat anul acesta cu sprijinul Radiodifuziunii Romane.Ma astept sa se termine favorabil, dar nu imi fac sperante prea multe.Ce sa zic?Cele doua piese merg mai bine decat ma asteptam, vocal vorbind, la coregrafie e ok, doar sa nu merg in contratimp, iar daca o fac sa ma folosesc de giumbuslucul pe care l-am invatat de la coregraf.Ma rog, sper sa fiu in stare sa imi amintesc.Inca nu am stabilit cu ce ma imbrac...aici e o mare trilema. Azi e ultima zi de coregrafie si sper sa mearga conform schemei Harmintz.Oricum, pana la plecarea de sambata o sa va tin la curent cu cele mai calde stiri.Cea mai calda stire de azi e ca s-a schimbat locatia ptr selectie, nu e chiar in Sala Radio, ci in studioul T3 din spatele Salii Radio(intri prin spate si iesi prin fata). Si pana la ,,noutati noi" si vesti calde va las in compania lui Adam Lambert, cu o piesa super relaxanta ,,Broken open"...AUDITIE PLACUTA!!!
E marti si e dimineata.Cu ochii in tavan dramuiam, acum cateva clipe, tot ce am realizat pana acum, incercand sa inteleg nemultumirea parintilor mei referitor la dorinta mea de a canta si la pasiunea mea pentru muzica.De unde a pornit totul?Dintr-o discutie care putea sa nu aiba loc, dicutie pe care eu am starnit-o si care a excelat cu sintagma ,,... sunt lucruri pe care nu le intelegi, lucruri care nu iti plac, discutii de spre muzica " la care mi s-a raspuns ,,la varsta ta ar trebui sa te gandesti la altceva". Ma intreb daca toti oamenii la 32 de ani gandesc despre aceleasi lucruri, fac aceleasi miscari, au aceleasi dorinte?Poarta fix aceleasi culori pe strada,au aceeasi culoare a ochilor, probabil aceiasi parinti si frati, ca noi toti ceilalti.Si cel ca mine, care isi doreste cu totul altceva e un extraterestru caruia ii trebuiesc izolate dorintele , visele fiindca sunt de neconceput, sunt strigatoare la cer, sunt absurde, mai pe scurt si nu merita atentie. Am trait mereu in umbra parintilor mei, nu din dorinta mea, ci din ironia sortii.Toata viata m-a preocupat gandul ca ar trebui sa nu-i supar, si n-am prea facut-o.Dar odata ce am inceput o viata noua, am pretentia sa nu mi se spuna cum sa o traiesc.Si in plus, imi doresc sa imi dovedesc mie, ca pot face ceva din visul meu fara sa ii amestec pe ei in asta.Bine, ca toate faptele mele scandalizeaza, e partea a doua.Dar asta imi doresc, sa imi implinesc visul si daca nu vor intelege acest lucru, ma voi obisnui cu gandul.Eu nu sunt un om ,,normal" in sensul constructiei in sine poate fiindca imi doresc lucruri pe care altii la varsta mea nu indraznesc sa le viseze.Cred , insa , cu putere, ca asta e drumul meu si voi demonstra asta si imi voi asuma in continuare statutul de persoana IRESPONSABILA pana la probarea dovezilor. CREDETI IN VOI SI IN VISELE VOASTRE!VIATA E SCURTA!HAIDETI SA NU NE-O TRAIM ASA CUM DORESC ALTII, CI CUM NE PROPUNEM NOI!!! Va pup!
De azi mai e o saptamana pana la preselectie.Trebuie sa recunosc ca de foarte multa vreme n-am avut asa de multe emotii.De fapt, cred ca niciodata n-am avut atat de repede emotii.Sper sa se diminueze si in ziua cu pricina sa n-am deloc.Repet fiecare piesa cam de 10 ori pe zi si parca tot as mai simti nevoia de repetat, nu din nesiguranta ci din perspectiva chestiei cu perfectiunea.Nu stiu pe nimeni de acolo.Merg intr-un fel de ,,blind date" in care pot sa plac sau nu. Nu stiu nici cati vom fi acolo, dar cred eu ca foarte multi si daca nu vom fi foarte multi, o sa fim destui.Poate emotiile sunt pentru ca stiu ca am sanse foarte mici sa intru in festival, si asta contribuie la o stare de nemultumire, dar ma mai gandesc ca poate am noroc anul acesta si voi fi acolo. Printre altele mi-am ales doua piese grele, asa cum stiti, Un actor grabit si Ramai cu mine, dar si frumoase, care imi pun vocea in valoare.Coregrafie am, asa ca nu imi ramane decat sa repet in continuare.Mai e o saptamana, deci, se mai poate lucra mult si bine. Astept incurajarile voastre, chiar mi-ar prinde bine in aceste momente sa va stiu alaturi de mine. Va pup!
Ma aflu in toiul pregatirilor pentru preselectii si am descoperit ca am o problema.Va trebui sa completez fisa de inscriere cu datele personale si cu datele cantecelor pe care le voi interpreta.Asadar, am inceput sa caut pe net autorii la piesele Un actor grabit si Ramai cu mine si am constatat in cazul primei melodii ca are doi autori diferiti Ionel Tudor conform listei cu cei admisi anul trecut in concurs si Bogdan Cristinoiu ,conform site-ului oficial al Laurei Stoica.Asadar, luand in considerare aceasta eroare de pilotaj vreau sa va cer parerea.Iata si clipul original al piesei...
Asa cum v-am anuntat ieri, saptamana viitoare plec in capitala sa ma confrunt cu preselectia pentru festivalul de la Mamaia, preselectie pe care, trebuie sa recunosc ca de 3 ani ma stradui s-o iau si inca n-am renuntat la idee.Vestea m-a luat prin surprindere, mi-a produs o usoara stare de panica astfel incat cam 2 zile mi-a trebuit sa ma dumiresc cam ce as putea sa cant, cum as putea sa ma prezint cat ma onorabil si, in cele din urma dupa ce mi-am spus ca am in repertoriu destule piese pe care as putea miza, am ales doua:Un actor grabit,
chiar daca anul trecut m-am prezentat cu aceeasi piesa, e bine cantata si asezata pe voce si ma simt sigura pe ea, iar a doua , Ramai cu mine din repertoriul Andrei . Stiu ca se vor canta piesele Madalinei Manole la greu, aleg, insa sa nu fac aceasta greseala de a urma turma.Poate asta va face diferenta. Nu merg cu una din piesele mele fiindca e un concurs de interpretare si nu se prea mizeaza pe prime auditii.Asadar, vor fi doua piese exclusiv festivaliere, cel putin nu cred ca o sa se lege juriul ca nu am cantat piese de festival.Aseara am facut o idee de coregrafie pe cele doua melodii, asadar, trebuie doar repetat totul la maxim. Dar mi-e atat de somn, azi!Ieri eram mai energica.Poate m-a pleostit si vremea si haosul din mintea mea din aceste doua zile. Si cum am ales cele doua melodii, un detaliu mai trebuia rezolvat.Nu, nu cazarea, ca am o prietena in Bucuresti la care dorm si mananc.Drumul.Initial ziceam ca mergem cu masina, ceea ce e cam mult, atat ca distanta cat si ca surmenaj.Si mai ales cand esti inaintea unei preselectii parca ai alege ceva care sa nu iti dea foarte multe batai de cap.Cu masina e o problema.Verificarea tehnica nu prea pusca, si chiar daca ar mai fi vreo doua masini pe care le-am putea lua, parca mai sigur e trenul.Si daca diferenta intre cuseta si vagon de dormit nu e prea mare, s-ar putea sa alegem varianta cu 2 paturi. Oricum, mersi Zerocinci pentru sustinere, sper sa nu dezamagesc.Ceea ce depinde de mine, vocal si ca prezenta va merge foarte bine.Totul depinde de noroc si de circumstante.Sper sa fie favorabile .Oricum, THE SHOW MUST GO ON!
Nah, sa stiti ca tot ce tine de moda de acum gasiti aici fiindca am decis sa va ajut mai mult cu idei despre ce ar trebui sa purtam in diferite ocazii. Dar peste toate astea azi am aflat ca in data de 2 august trebuie sa fiu la Bucuresti pentru frumoasa preselectie pentru Mamaia. Asadar un kilometru de munca in plus, dar va fi bine...sper.Inca nu am hotarat piesele dar am piese pe care le-am tot cantat, deci, o sa merg cu una din piesele lucrate si eventual o piesa de-a mea.Nu stiu cine va fi in juriu, dar Viorel Gavrila si Titus Andrei precis.In rest vom vedea.O sa va tin la curent cu tot ce se intampla. O seara minunata!
Cotidianul ne condamna la rutina. Dar rutina nu este totul in viata.Poate speriati de rutina, incercam sa evadam dintre zidurile acestei existente urmandu-ne pasiunile pe care fiecare dintre noi le are, la randul sau. Pasiunea mea, se stie de acum, e muzica si urmarind evenimentele petrecute zilele trecute, facand o introspectie mi-am dat seama de cateva lucruri pe care mi-as dori sa vi le impartasesc. Probabil multi dintre voi se intreaba (sau nu) cine sunt artistii si ce ii deosebeste pe acestia de ceilalti oameni, atata vreme cat majoritatea dintre noi prezentam aceleasi semnalmente care ne incadreaza cu succes in specia UMANA. Hm...Ce are artistul in plus?Are mai multa lumina sau mai multa umbra?Mai multe ganduri sau niciunul? Mai mult curaj sau o doza veritabila de nebunie?Uitandu-ma la icoanele muzicii universale, parca nici Beethoven nu avea o fata de om ,,intreg la minte", dar viata dusa de acesta, conditiile impuse de circumstante si de oamenii de care acesta depindea, poate a sadit in mintea si in sufletul sau o doza de nemultumire.Elvis Prestley a fost un teribilist pe scena, iar America l-a transformat nu doar in ingerul muzicii pe care fiecare femeie l-ar fi vrut, ci si in demonul care bantuia mintile unor fete disperate.Dar acesta era publicul sau, iar azi mai traiesc milioane de oameni cu amintirea unor ani in care Elvis a fost perceput ca si talentul suprem al acelor vremuri. Marlyn Monroe...ca sa nu ziceti ca ma leg exclusiv de muzica...Imaginea femeii perfecte cu fata de inger dar cu o putere demonica de a atrage atentia asupra ei. Unitatea de masura a artistului e arta sa si publicul sau.Fara aceste doua puncte de referinta el aproape ca nu exista.Din nefericire publicul se schimba printr-o selectie naturala si uneori eforturile artistice par sa nu fie de ajuns pentru a-l pastra in varful piramidei.Dar ce e trist, ca dupa disparitia oricarui artist opera sa devine mai valoroasa.E ca si cum ar fi poleit-o zeii cu aur, iar existenta, pana atunci lipsita de importanta a acestuia devine subiect de tabloid si lectie de viata. Daca am sti ca valoram mai mult cand nu suntem, nu ne-am mai naste deloc.Poate ca uneori trecerea violenta in lumea tenebrelor a unei persoane publice trage un semnal de alarma, insa nu de ajuns de sonor ca sa ignoram unele absente importante de pe scena.Poate ca azi ar trebui sa vorbim mai mult despre oameni si despre viata, decat despre amintiri si despre disparitii.Poate ca ar trebui sa pretuim mai mult prezentul unui om , decat trecutul.Si poate ar fi mai bine sa nu judecam pe nimeni, fiindca niciunul dintre noi nu suntem atat de fara de pacat incat sa avem dreptul sa punem la zid pe cineva. ARTISTUL e construit altfel.El iubeste viata altfel, o traieste prin alte unitati de masura pamantesti decat restul rasei umane.Daca omul ar invata diferenta intre arta si viata , ar fi minunat.Si daca omul care completeaza artistul ar invata ca nu putem trai dupa legile pe care lumea actuala le impune, ar reusi sa si depaseasca momentele critice din viata lui.Ca oameni valoram foarte mult, dar ca artisti valoram imens, oricat de performanti sau neconfirmati am fi in arta noastra. In preajma acestor cuvinte va ofer compania unei stele muzicale franceze, incomparabilul, incredibilul si genialul Gregory Lemarchal
Uneori ma intreb cum se descurca femeile in general cu atatea responsabilitati. Eu, n-am copii, mi-s de-ajuns eu, in schimb am un hamster. Nu trebuie sa ii schimb scutecele, ii dau de mancare de 2 ori pe zi dar il mai cadorisesc cu cate o bucatica de ceva bun, din care ma vede ca gust iar el, de fapt ea ma priveste cu insistenta. Oricum, mi se pare cam mult pentru o femeie rolurile multiple pe care trebuie sa le indeplineasca, incepand cu momentul in care da viata unei noi vieti, apoi straduindu-se sa o intretina, sa ii asigure tot, sa ii dedice tot timpul ei, iar in clipele care ii mai raman, sa nu uite ca mai are de facut curat prin casa, ca mai sunt haine de spalat, ca trebuie scuturat covorul, trebuie spalate vasele...si uite asa femeia se transforma incet, incet in amintirea a ceea ce a fost odata.Si ma gandesc ca mami bine a facut ca m-a vrut numai pe mine, fiindca oricum am fost o pacoste.Nu vroiam sa fac poze dupa serbari, nu o lasam sa predea ora de muzica fiindca mi se parea ca suna cam fals ce se intampla acolo, refuzam sa mananc, raceam destul de des si cam doua saptamani trebuia sa uite de tot si sa stea cu mine, sa ma poarte pe la doctor, sa ii faca o cafea si sa ii dea bani sau cadouri la Tanti Rodi, asistenta ca sa imi faca injectiile in asa fel incat sa nu le simt. Sa mearga pentru mine la sedintele cu parintii, de unde se intorcea furioasa pe mine din cauza profului de engleza.Sa ma convinga ca Liceul de Arta nu imi asigura niciun viitor(nu prea sunt de acord nici azi cu asta) si ca invatamantul e o chestie stabila si onorabila.Si cate si mai cate. Si ma gandesc ca poate si eu as face la fel cu copiii mei, dar timpul meu inca nu accepta o asemenea ecuatie.Cata vreme nu implinesc misiunea mea si nu fac ceea ce trebuie, nu pot sa ma gandesc la asta. Dar pot sa ma gandesc la clipele in care o femeie ajunge la capatul rabdarii, a puterilor, la momentul in care intelege ca viata ei e mai mult de atat si se apuca de studiu. Face ceva cu putinul care i-a mai ramas pentru ea si invata sa le cam faca pe toate.De ce? Fiindca chiar daca uneori te simti istovit, daca esti un pic luminat la minte, gasesti o modalitate de refugiu. Asa ca, pentru toate femeile care se regasesc in aceste randuri, dar in special pentru Raluca, proaspat licentiata in psihologie, kinetoterapie, etc , ma voi folosi de charm-ul frumosului si specialului Adam Lambert si de talentul sau inegalabil cu ajutorul caruia parca ne convinge sa ne dezlantuim si sa acceptam ceea ce suntem cu adevarat, desi multi nu reusesc asta.Auditie placuta!
Asa cum spuneam intr-o alta postare, sunt cativa artisti mari care ma inspira, care ma influenteaza si de la care invat mereu cate ceva.Am urmarit-o pe Celine Dion in studio la imprimarea cantecului Eyes on me si mi-am amintit cat de dragi imi sunt zilele de studio si toata munca de acolo.Ar fi o idee faina sa inregistrez o data o sesiune de studio. Pana atunci va las in compania unui cantec superb si a unei prezente uluitoare. Inegalabila Celine Dion...
Iata ca parerile voastre pozitive nu intarzie sa apara!Va multumesc f mult pentru sustinere!
Alina, abia acum am avut timp sa intru pe blogul tau.Esti o adevarata artista, ai o voce superba, cu nuante calde, bine nuantată.Tudor al meu, care e pasionat de muzica dar si de blogging a apreciat nu doar melodiile, ci si blogul tau. Fanii, printre care am votat şi noi, merg pe Albastru... oricum vei alege piesa ta de suflet si vei avea în mod sigur succes.
Iti multumesc, Raluca L.!Din suflet va daruiesc piesa albastru ca dedicatie speciala!
Poate faptul ca e duminica imi creaza asa, o stare de bilant pentru saptamana ce-a trecut sperand sa pot recupera din timpul pierdut aiurea uneori si de a depasi exagerarile mele alteori.Ma aflu in fatza unei decizii pe care trebuie sa o iau si nu mi-e foarte usor fiindca sunt cam nehotarata de felul meu. Imi amintesc, inainte de preselectiile pentru Mamaia imi faceam tot felul de idei.Cum ca as fi putut sa lucrez mai mult la piese, desi lucrasem zilnic la ele cam cate 2 ore, uneori si mai mult.Ca as fi putut sa imi aleg alta tinuta.Si toate framantarile mele au continuat cu liste foaaaaarte lungi de reprosuri personale. Deci, gandindu-ma ca din afara lucrurile pot fi vazute altfel, gandindu-ma ca cei din jurul meu chiar daca nu sunt specialisti in ceea ce priveste muzica, urechile deschise ale domniilor voastre pot sa isi exprime preferintele, poate si din aceasta cauza am initiat acel sondaj de opinie prin care sa va exprimati preferinta pentru una din piesele mele.Asadar, ma puteti ajuta sa ma decid cu ce piese sa intru in concursul Vox Art.Parerea voastra conteaza, asadar, va pun la dispozitie melodiile care figureaza pe lista mea.Poate o sa va intrebati de ce?De ce doar 3 melodii?Fiindca doar acestea indeplinesc conditia de a avea durata mai putin de 4 minute.Asadar :
Dincolo de muzica mea stau artisti care ma inspira, care imi plac, care imi creaza senzatii noi.Unul din artistii foarte apropiati sufletului meu este Lady Gaga.Nu pentru ca e cea mai actuala productie muzicala, nici ptr ca MJ ar fi cumparat portofoliul ei si i-a prevazut o ascensiune muzicala extraordinara, ci pentru ca dincolo de toate acestea e un artist relaxat, sa zicem asa, care impresioneaza. Ascultand noua ei piesa Alejandro mi-am dat seama ca niciun artist roman nu cred ca ar reusi vreodata sa creeze ceva asemanator ca imagine, coregrafie si de ce nu conceptie per ansamblu a ceea ce ar trebui sa insemne un produs muzical original.La noi totul sta in copierea a ceea ce face celalalt de peste gard.Vorba cuiva.Suntem o natie de imitatori. Dar, decat sa batem campii sa ascultam melodia Alejandro , care zic eu ca e o capodopera a zilelor noastre. Va pup!
Daca aveti chef de o partida strasnica de ras, cica se intampla un stand up comedy in Baia Mare, Vineri 2 iulie orele 21.30 in Photo Pub! Omuletii astia veseli chiar va asteapta cu drag si eu, va invit prieteneste sa uitam de criza si sa facem ceea ce stie romanul mai bine:SA RADEM CHIAR SI ATUNCI CAND I S-A SCUFUNDAT CORABIA!
