Midnight in my mind

Hm... E ciudat sa ma uit in jurul meu si sa simt ca ma auto-decupez din peisaj.Nush, in orice peisaj as intra, eu sunt altfel, gandurile mele sunt altfel, visele mele altfel. Daca unii vor sa ajunga pe Marte, eu vreau pe Luna, daca altii isi propun sa faca ordine in propriul lor dulap, eu vreau la shopping.Si uite asa am fost toata viata mea, vorba mamei mele.Dupa ce am fost turata la maxim tot timpul, cum as putea sa ma linistesc acum, cand schimbarile din viata mea au fost majore de o vreme incoace? Uneori am senzatia ca totul creeaza dependenta.De la un simplu chips pana la nevoia acuta de a simti ca apartii unui ceva sau cineva.Paradoxal ai nevoie si de independenta, adica sa faci ce vrei tu, cand vrei tu etc.Si o vreme chiar mi-a iesit totul dupa munca asiduua cu mine insami, dupa luni de autocunoastere.Oricum, totul e in zadar, ca orice faci, oriunde mergi ori te izbesti de ziduri, ori de oameni. Am mai spus oare cat de dezamagita sunt de oamenii din jurul meu?Nu de toti, dar chiar de foarte multi dintre ei.Ceea ce ma deranjeaza enorm la lumea asta alcatuita din oameni, e ca fiecare isi joaca propria carte, propriul interes.Dincolo de asta nu mai vad nimic, nu te mai cunosc, nu mai rad cu tine, nu ii mai intereseaza nici o farama din viata ta sau din sufletul tau...mai mult, nu te mai cunosc sau pretind ca nu te mai cunosc.Deci, intrebarea e daca mai exista prieteni in lumea asta sau sunt pe cale de disparitie?Sau doar interesul primeaza?Sau altceva???Habar nu am! Cineva mi-a spus odata, si incep sa ii dau dreptate:eu nu am prieteni, decat cunostinte.Incep sa cred si eu in asta...vraja incepe sa se rupa...

Alina Augusta-L''amore e femina

O noua zi...

Am si uitat de acest colt de suflet, o vreme...Timpul s-a scurs si in aceasta rostogolire am strans multe regrete.Pierderea Tatalui meu m-a facut sa ma indepartez putin de mine , sa privesc in jur si sa realizez ca nimic nu dureaza vesnic, din pacate.Uneori vreau sa scriu, pur si simplu.Sa imi astern pe hartie toate gandurile...uneori mi se pare in zadar. Am inceput sa scriu din ce in ce mai greu muzica, versuri.Am suferit si poate ca asta ar trebui sa fie un motor de cautare pentru inspiratia mea. Nu mai vreau sa scriu tristeturi, cu toate ca am foarte putine piese optimiste.Cui sa le cant?Muzica de consumatie e departe de sufletul meu.Pentru mine muzica e o stare, nu o cafea, nici un ceai, nici macar o savarina.E pur si simplu o stare.Imi inchipui ca traversez singura un hol imens, asta e starea care simt ca ma invaluie acum. Un prieten m-a rugat sa ii scriu niste versuri...sunt inca in holul acela imens, cu pereti albi si goi, cu o singura usa, la un capat pe care inca nu il zaresc.Astept sa se coloreze peretii , cu tablouri din viata cuiva, ca daca trebuie sa ma raportez doar la experienta mea de viata, la cate dezamagiri am avut pana acum in materie de oameni, s-ar putea sa se planga mult...o vreme. Asta ii spuneam si profesoarei mele de canto.Sunt undeva, intr-o zona de inertie.Stiu ca de mine depinde deplasarea...sau poate nu doar de mine.Un dram de noroc m-ar ajuta.Sper sa il regasesc.

Alina Augusta - Ignorance

Lola isi cauta stapan!!!

Catelusa afectuoasa si dragutza isi... www.adoptiicaini.ro

Viata de artist...

Imi croiesc drum spre un vis care nu stiu cand si daca se va concretiza vreodata. Deocamdata ma aflu in faza in care incerc sa imi explic faptul ca drumul spre ceva inseamna evolutie. Nu stiu din ce ar trebui alcatuita evolutia unui artist, dar daca ,,iti bagi picioarele" si iti vezi de drum, ocolind momentele de cumpana poate devii mai intelept sau pur si simplu vrei si indraznesti sa iei toate lucrurile asa cum vin, fara sa incerci sa le schimbi cursul.
De mica mi-am dorit sa cant, imi amintesc ca asta visam in fiecare noapte, iar viata mea fara muzica, mai ales in clipele dificile, nu stiu cum ar fi fost.
Zilele trecute, cand asteptam in curtea Liceului de Arta si ascultam elevii cum repeta, ba la pian, ba la vioara, am avut sentimentul unei greseli enorme in care s-a inscris viata mea acum cativa ani buni. Si privind inapoi nu ma mira nici macar problemele de sanatate pe care le-am avut si in liceu si dupa, fiindca toate aveau la baza un singur substrat NEFERICIREA. E ca si cum as fi trait un destin ce nu era al meu, ce nu trebuia sa fie, dar a fost. Eu stiu prea bine de ce spun lucrurile astea, dar nu stiu cand voi invata sa imi ascult instinctul si nici daca mai are sens sa privesc atat de des inapoi.
Se spune ca trecutul te defineste ca om. Pe mine ma defineste prezentul. Trecutul e doar o himera care imi bantuie noptile.Si in noptile mele, trecutul se schimba, fiindca in mintea mea traiesc numai eu un trecut ce ar fi putut schimba prezentul.

Alina Augusta Band-Tears of the silence(m&t :Alina Augusta)

TROFEUL SOUND TALENT CHALLENGE 2011&TROFEUL PUBLICULUI