Vara asta cred ca am petrecut o singura noapte in care am stat si m-am uitat la pereti din cauze usor de inteles.Eram undeva inainte de pregatirile pentru Mamaia si in ziua precedenta m-am trezit la ora 11 dimineata, am adormit pe la 4 dupa-amiaza pana la 7 seara si, evident in noaptea aceea nu am mai putut adormi decat pe la 5 dimineata.Ceea ce a fost destul de dureros in ziua urmatoare fiindca am fost fleasca, n-am fost in stare de mare lucru.
Episoade de genul acesta mi s-au mai intamplat in tinerete, pe la 25 de ani, cand imi placea sa imi petrec noptile prin discoteca, eu fiind de-altfel si o impatimita a socializarii si a dansului.Cred ca blogul acesta in afara de faptul ca imi ofera oportunitatea de a-mi expune gandurile si trairile, de a-mi face cunoscuta pasiunea pentru muzica si dorinta mea de a fi in lumina reflectoarelor, imi mai ofera sansa sa cunosc oameni deosebiti, care incep sa placa , cred eu , ceea ce fac.
Asadar, in noptile albe, pline de ganduri si indoieli imi amintesc de toate dorurile mele.De momentele faine din viata mea de pana acum, de faptul ca imi dau seama cat de diferit a fost drumul meu si prin cate incercari a trebuit sa trec pana am ajuns azi in stadiul acesta de a face ceva cu viata mea, in sensul pe care mi l-am dorit foarte mult.
Pana una-alta, sper din tot sufletul ca nimic sa nu ma tina pe loc, sa nu-mi blocheze traseul,iar astrele sa fie alaturi de mine si sa imi lumineze calea.Dar nu pot uita ceva, de fapt pe cineva care mi-a schimbat foarte mult felul in care eu priveam viata si caruia ii dedic o melodie scrisa tocmai pentru el...Gregory Lemarchal.Iti multumesc pentru lectia ta de viata!Bon voyage parmi les etoiles, petite ange!Iar Voua, auditie placuta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu