joi, 18 noiembrie 2010

Luptati pentru visele voastre!

Fiecare dintre noi traim niste drame.Nu cred ca vreunul din noi nu a trait o drama sau nu o traieste.Fiecare dintre noi avem un trecut de care ne amintim cu drag sau nu, fiecare avem regretele noastre si nu cred ca nu ne intrebam care ar fi fost drumul nostru in viata daca am fi spus NU sau DA in anumite situatii.
Chiar ma gandeam intr-una din serile mele relaxate, care ar fi fost drumul meu daca experientele mele in materie de iubire s-ar fi oprit la B. Daca el ar fi vrut sa construiasca ceva alaturi de mine, dar in timp ce innotam in gandurile mele mi-am dat seama ca nu numai ca nu ar fi reactionat ca si OMUL care este acum sotul meu, nu as fi avut parte de revelatiile care au fost menite sa ma trezeasca din latenta si compromisurile pe care le facusem pentru mine si ptr a ajunge la o inima care nu ar fi batut ritmul pe care eu mi-l doresc de la viata.Asa ca, mi-a facut mult bine ca a plecat, ca s-a ascuns, ca si-a indeplinit visul de a pleca departe de orice taram romanesc.Aceasta a fost o parte a dramei mele sufletesti, care, vazuta acum, de departe pare oaza care a innecat desertul.Dar nu regret nimic.
Una din persoanele care se ocupa de educatia mea vocala mi-a spus intr-una din zilele trecute ceva foarte misto.Suna asa :,, poti sa arunci la gunoi tot ce spun eu, toate indicatiile pe care ti le dau eu daca TU nu simti ca e stilul tau".Da, sunt lucruri care nu se potrivesc cu ceea ce simtim si suntem datori, ne suntem datori sa cautam si sa alegem doar lucrurile care se potrivesc cu peisajul nostru interior.Oricine poate sa ne spuna orice.Sa ne alegem meseria X pentru ca e ok, sa facem lucrul y fiindca ASA E MAI BINE, sa nu alergam dupa himere fiindca nu are sens, etc.Cine stie mai bine decat MINE ce e BINE sau Nu E Bine ptr mine? De ce trebuie eu sa ascult de altii si sa nu imi ascult inima?Daca eu fac muzica din pasiune si din dragoste de arta , o fac pentru sufletul meu si pentru ca de acolo imi iau energia care ma ajuta sa inaintez in jungla.
Nu ma intereseaza daca X considera ca fac o tampenie, eu simt ca tampenia pe care o vede el la mine reprezinta echilibrul meu interior.Interesant, nu?Asta e!

marți, 16 noiembrie 2010

WOW!



Unul din admiratorii mei imi scrie pe you tube...Multumesc!
You kind of remind me of Leona Lewis in the voice. Your tone is so unbelievably unique its unreal. Your control is just WOW girl keep singing.

luni, 8 noiembrie 2010

VREAU-ri

Lumea nu are rabdare DELOC.Adevarul e ca si eu a trebuit sa ma autoeduc, si, zic eu ca am si reusit.Mereu am crezut ca lucrurile din start trebuie sa imi iasa perfect fiindca mereu asta mi s-a pretins, fara sa mi se explice ca toata reusita se masoara in exercitiu.Asta am invatat la lectiile de canto, unde, daca nu ai rabdare, ambitie si insistenta poate sa se duca naibii totul intr-o clipa.
Stiu cum e si cu plansele facute automat, cu desenele cele mai simple care incep cu ,,mie nu-mi iese", orice ar fi desenul acela, mar,caisa sau in cel mai dificil caz, o para saaaaaaaau o vaza.In general copiii se tem de lucrarile lor, dar nici nu au rabdare, nici nu exerseaza fiindca unii parinti au senzatia ca acel copil care este creatia lui personala este aaaabsolut perfect priceput sau nepriceput la toate.Si mai stiu ca unii au senzatia ca viata asta e facuta din inspiratii si expiratii, din 0 efort si miliarde de VREAU-ri si daca ma gandesc bine unele VREAU-ri se finalizeaza cu succes fiindca ,, cuvantul unora este lege pentru altii".
CARE SUNT VREAU-rile voastre?Pana cand o sa primesc raspunsuri de la voi, nu uitati ca it's a WONDERFUL LIFE!!!

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Gold Plaza

Orasul in care locuiesc nu e foarte mare dar se numeste Baia Mare.Nu o sa insist cu etimologia denumirii, dar m-as putea opri asupra aspectului existentei in unele apartamente a doua bai, una mare si una mica. Si daca tot veni vorba despre bai, aseara m-am amestecat int-o baie de multime, venita din curiozitate sau din entuziasm, de te miri de pe unde, tocmai la deschiderea maretului Gold Plaza, care, dupa noi fie vorba a fost singurul ,,environment place'' care lipsea din peisajul citadin incat orasul nostru sa prinda din nou viata.Si daca am decis sa merg la plimbare, fiindca de real si de kaufland m-am cam plictisit, pentru o vineri seara Gold Plaza a fost cea mai buna alegere.Pret de o ora jumatate am misunat, impreuna cu multimea din jurul meu, prin fatza vitrinelor, prin supermarket si am luat si o gustare la mini fast-food-ul cu specific grecesc, am comparat preturile la cinema , iar spre seara am indraznit sa raman si la concerte.
Se stie ca muzica e punctul meu sensibil, si daca nu as sti ce inseamna pregatirea unui spectacol din punctul de vedere al omului care urca pe scena sa inveseleasca multimea, as tacea din gura.Din pacate, am nimerit in vecinatatea unui grup venit acolo in primul rand ca nu au trebuit sa plateasca bilet ca sa comenteze, sa isi bata joc, sa, sa , sa...multe sa-uri.Artistii la superlativ, foarte mult live, Andreea Banica, Smiley, Sistem si Iris. Avem artisti foarte buni, dar fratilor, chiar daca nu ati platit intrarea, nu trebuie sa ramaneti intr-un loc care nu se potriveste cu comportamentul vostru de mahala.Oamenii aceia MUNCESC !!!Muzica inseamna munca!!!Cine crede ca un artist doarme 28 din 24 se inseala.Ascultati ce vreti.Multimea a mers sa ii vada si sa se simta bine. Dar vaaaaaaaaai cata educatie ne mai trebuie incat sa fim in stare sa il privim pe cel de pe scena ca pe un om care munceste enorm ca noi sa ne putem bucura de prestatia lui.
Oricum, jos palaria in fata celor pe care i-am ascultat aseara.Toata stima mea si respectul cuvenit.THE SHOW MUST GO ON!!!

marți, 2 noiembrie 2010

Lectii de chitara...

M-am retras printre frunzele toamnei, m-am ascuns de vant ca sa nu-mi spulbere gandurile si sa mai pot pastra in suflet ecourile picaturilor de ploaie.Nimeni nu m-a citit atat de bine ca frunza care mi s-a asternut ieri in palma...Culorile ei mi-au redat energia si mi-au topit indoielile.
De cand nu v-am scris, timpul si-a tesut o noua pelerina.Visele mele sunt cuminti, dar indraznete, degetele ma dor de atata cantat la chitara, iar intentiile mele sunt cel putin ambitioase.Mi-am dat seama ca pe dulap, stinghera, in camera mea ma astepta o chitara.Am adus-o acasa demult, dintr-un magazin in care se plictisea impreuna cu alte chitare, rosii, negre, aramii.Mi-a cerut s-o iau acasa...Sunt sapte ani de atunci.Am concluzionat ca s-a odihnit destul si am pus-o la treaba.Suna dezacordat uneori, alteori nu suna nicicum, dar e chitara mea si pretind ca invat sa cant la ea, desi am senzatia ca mai mult o chinui.Norocul meu e ca am prieteni de treaba, cunoscatori in utilizarea instrumentelor muzicale si, mila fiindu-le de sunetul indurerat al chitarii mele s-au angajat sa ma instruiasca.
Bineinteles, ca un copil ce sunt, mi-am inchipuit ca in doua ore invat acordurile si in a 3-a sunt in stare avansata de SLASH.Deocamdata am trecut cu brio examenul ,,Melc, melc codobelc" in 3 saptamani de suferinta chitaroasa.Daca vreti sa invatati sa cantati la vreun instrument muzical, face-ti-o in stare de inconstienta= copilarie.Eu se pare ca tot copil am ramas si trebuie sa recuperez ce n-am invatat odata.Da' eu vreau asta, nu ma obliga nimeni.Va pup de nu va vedeti!