Am revazut oameni care, colegial vorbind, imi erau dragi odata.Dar oamenii se schimba, vremurile ii schimba atat de mult incat nu-i mai recunosti.Parca nu ne-am fi vazut de ieri...cu unii...Ceilalti au populat scaune, au scandat rasete, uneori false, alteori din inertie.Si in tot acest tablou s-a conturat in fata mea ura...Nu a mea pentru ei, invidia, nu a mea pentru nimeni.
Unii traiesc, se hranesc cu rautate si invidie.Si la ce le foloseste?Devin poate mai plini de ei, li se pare ca valoreaza mai mult decat ceilalti, dar cred ca pe scara valorilor umana ei se situeaza la baza, undeva unde lumina nu patrunde si nu poate sa le readuca zambetul.
Pun totul pe seama asteniei de toamna.Sper sa va reveniti!Unii vin, altii pleaca si chiar daca vi se pare ca ati facut destul, nu stim cat de cuprinzator e cuvantul acesta,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu