Midnight in my mind

Hm... E ciudat sa ma uit in jurul meu si sa simt ca ma auto-decupez din peisaj.Nush, in orice peisaj as intra, eu sunt altfel, gandurile mele sunt altfel, visele mele altfel. Daca unii vor sa ajunga pe Marte, eu vreau pe Luna, daca altii isi propun sa faca ordine in propriul lor dulap, eu vreau la shopping.Si uite asa am fost toata viata mea, vorba mamei mele.Dupa ce am fost turata la maxim tot timpul, cum as putea sa ma linistesc acum, cand schimbarile din viata mea au fost majore de o vreme incoace? Uneori am senzatia ca totul creeaza dependenta.De la un simplu chips pana la nevoia acuta de a simti ca apartii unui ceva sau cineva.Paradoxal ai nevoie si de independenta, adica sa faci ce vrei tu, cand vrei tu etc.Si o vreme chiar mi-a iesit totul dupa munca asiduua cu mine insami, dupa luni de autocunoastere.Oricum, totul e in zadar, ca orice faci, oriunde mergi ori te izbesti de ziduri, ori de oameni. Am mai spus oare cat de dezamagita sunt de oamenii din jurul meu?Nu de toti, dar chiar de foarte multi dintre ei.Ceea ce ma deranjeaza enorm la lumea asta alcatuita din oameni, e ca fiecare isi joaca propria carte, propriul interes.Dincolo de asta nu mai vad nimic, nu te mai cunosc, nu mai rad cu tine, nu ii mai intereseaza nici o farama din viata ta sau din sufletul tau...mai mult, nu te mai cunosc sau pretind ca nu te mai cunosc.Deci, intrebarea e daca mai exista prieteni in lumea asta sau sunt pe cale de disparitie?Sau doar interesul primeaza?Sau altceva???Habar nu am! Cineva mi-a spus odata, si incep sa ii dau dreptate:eu nu am prieteni, decat cunostinte.Incep sa cred si eu in asta...vraja incepe sa se rupa...